Tuesday Hattrick Blogging: Update

Dupa modelul mai celebrului "Friday Squid Blogging", iata aici "Tuesday Hattrick Blogging".

Deci, au trecut ceva ani de cand Hattrick-ul n-a mai fost vedeta pe blog. Intre timp fac magie cu o noua echipa, Sparsity Unleashed, si tocmai am ajuns pe locul I in seria VII, dupa un meci norocos cu o echipa mai bine cotata, dar pe care l-am gandit bine cu o strategie pe masura (aplauze pe fundal). Am trecut si la productia de defending, dupa ce mai inainte cultivam portari. Cica se vind mai bine la piata, plus ca e mai interesant, ca se intampla mai multe lucruri pe saptamana. Cam asta-i, dragi cititori virtuali.

Transfer fulger la EPFL Lausanne

Dragi iubitori ai fotbalului, revenind la stilul jurnalistic sportiv care ne-a consacrat si ne-a adus gloria, va prezentam astazi un eveniment care va revoluţiona din rădăcini fenomenul fotbalistic mondial; este vorba despre transferul surpriză al managerului Nic la echipa de fotbal EPFL Lausanne, ce evoluează în campionatul universitar al Elveţiei. Datorită relaţiilor bune pe care le avem cu managerul Nic, am reuşit să-i luăm "la cald" un interviu, care, sperăm noi, îi va edifica pe deplin pe cititorii noştri avizi de a afla noutăţi despre acţiunile sale.

Reporter: Unii au fost surprinşi de acest transfer, alţii, mai în temă, se pare că ştiau dinainte. Cât timp au durat negocierile ?

Nic: Negocierile au început încă din primăvara acestui an, decizia finală fiind luată în vară, după ce s-a stabilit cuantumul onorariului.

Reporter: Cât?

Nic: Nu vă e ruşine, dom'le, să întrebaţi astfel de lucruri ? Puţină discreţie, ce dracu' !

Reporter: Ce înseamnă echipa EPFL Lausanne, pe plan fotbalistic, bineînţeles?

Nic: Este o formaţie puternică, actualmente situată cam pe locul secund în Campionatul Universitar al Elvetiei la fotbal, şi cu o puternică perspectivă europeană. Sperăm să fie fost o alegere inspirată.

Reporter: Aţi început deja antrenamentele?

Nic: Încă sunt în faza de aclimatizare cu mediul de joc. Mâine şi poimâine va avea loc antrenamentul de bun-venit, ce va include şi prezentarea bazei sportive. Antrenamentele serioase vor incepe abia de marţi, 18 septembrie.

Reporter: Şi o ultimă întrebare: aşa, ca între noi, unde v-aţi pierdut umorul cu care obişnuiaţi să încântaţi cititorii acestui blog?

Nic: ***!!***!//!*** (nota redacţiei: răspuns imposibil de redat textual)

Meditatie dupa o bere: Societatea virtuală - probleme fundamentale

O discuţie obişnuită din această seară, despre un joc multiplayer online, mi-a furnizat subiectul articolului. Citez aproximativ: "E aceeaşi veche poveste cu societatea virtuală: un grup de oameni colaborează online pentru a depăşi nişte obstacole.[...] Aş putea spune că-mi sunt prieteni, deşi nici măcar nu le ştiu numele". Nici că se putea formula mai concis întreaga poveste. Să vedem ce merită discutat despre asta, ce e bine, ce e rău. Am să evit să dau vreun răspuns clar, prefer să arunc nişte întrebări.

Mai întâi, chiar avem despre ce vorbi? "Societatea virtuală" e o prostie, o utopie, sau ceva real? Să pornim de la însăşi definiţia ei, extrem de clar prezentată: "un grup de oameni colaborează online pentru a depăşi nişte obstacole". Problema o reprezintă aceste obstacole. Exemplul de la care a pornit toată discuţia este un joc online multiplayer. Obstacolele de aici sunt ireale, inventate doar pentru a fi depăşite. Ce valoare pot avea ele, vis-a-vis de viaţa reală, şi deci ce valoare poate avea această comunitate online? Observaţi că aici fac mereu distincţie între viaţa reală şi cea virtuală, pentru că este vorba totuşi doar despre un joc. Aici e simplu de făcut diferenţa, de spus că viaţa virtuală e mult mai puţin importantă ca cea reală, eventual de a spune că nu contează deloc.

O problema mai importantă este însă următoarea: există şi obstacole reale ce pot fi depăşite de o astfel de comunitate virtuală? Altfel spus, o societate virtuală poate avea doar obiective virtuale sau nu? Eu nu găsesc încă exemple imbatabile în care să pot spune "da dom'le, uite cum oamenii s-au strâns online, fără măcar a-şi stii cu siguranţă numele, şi au rezolvat o problemă din viaţa reală". Sigur, există grupuri de discuţii, se vehiculează informaţii, se consiliază online, dar parcă totul se rezumă la un schimb de informaţii. Înseamnă mult, dar parcă nu este exemplul ideal de "obiectiv real" 100%.

Şi atunci încep să mă gândesc dacă se va ajunge vreodată ca "societatea virtuală" să aibă o valoare comparabilă cu societatea reală, fizică. Dacă respectul, admiraţia, se vor câştiga online, dacă vor apărea lideri adevăraţi din lumea virtuală care să conteze în viaţa reală. Dacă chiar se vor face prietenii online care să dureze. Şi asta mă duce la partea a doua a articolului.

Într-adevăr, problema prieteniilor online este cel puţin la fel de palpitantă ca şi cea a importanţei societăţii virtuale. Pot exista cu adevărat prietenii online durabile? Voi contracara răspunsul simplist "nu", încercând să aduc nişte argumente interesante, care vor să arate ca problema merită într-adevăr dezbătută.

Unii vor spune că prieteniile online (nu ma refer la cele romantice), în care nu ştii cum se numeşte sau cum arată celălalt, nu au nici o şansă să reziste probei de foc a întalnirii fată în faţă. Şi aşa şi este. Comunicarea fiind în principal în scris, reprezintă doar esenţe şi idei. Eşti lipsit de gesturi, expresii ale feţei, vestimentaţie sau orice altceva ce-ţi poate da indicii despre personalitatea celuilalt. Dar asta e şi bine şi e şi rău. Platoniceşte vorbind, prietenia este o comuniune de idei şi aspiraţii, şi e chiar binevenită excluderea amănuntelor fizice irelevante sau dăunătoare ideilor. Însă din punct de vedere strict omenesc, terestru, animalic, toate aceste amănunte care ne influenţează sunt intim legate de natura umană, şi ne-am trăda pe noi înşine dacă le-am nega, pentru că tocmai în ele stă esenţa. Şi atunci, unde e punctul de echilibru? (la mijloc, ca întotdeauna...). Cât contează ideile şi cât compatibilităţile fizice? O prietenie ca o pură afinitate de idei mai este cu adevărat umană? Simpla potrivire comportamentală, fizică, fără idei, are vreun sens?

Aştept păreri.

Al vostru ca-ntotdeauna,
Nic

Declaratie de viitor

Dupa cum poate ati aflat de prin ziare, managerul Nic s-a retras din activitatea sportiva de pe Hattrick si a lasat echipa pe maini speram mai bune. Noi, intreaga echipa tehnica de la fosta echipa, care am parasit clubul impreuna cu el dintr-o solidaritate normala in aceste conditii, declaram insa cu entuziasm ca nu vom parasi acest centru de informare si reflectie ci ii vom accentua conotatiile filozofice, deplasandu-l incet incet din lumea sportiva in cea a reflectiei. Soarta fie cu noi.

Nic şi Ştefan cel Mare, înfrânţi la Războieni

Dragii mei Radu, Oana şi Matei, s-au cum dracu' v-o fi chemând, din ciclul "Povestiri istorice" vă voi povesti astăzi despre înfrângerea managerului Ştefan cel Mare, alias Nic The Great, în bătălia de la Războieni, alias jud. Timiş, în care au curs râuri de sânge şi s-a prăpădit toată floarea Moldovei.

După cum spune Letopiseţul Ţării Wildcats-ilor, managerul Nic era un on "mare la stat, şi mai mare la Hattrick". Cu o armată de numai 11 oameni el a decis să înfrunte întreaga armie turcească chiar la ei acasă, în Timiş. Profitând şi de absenţa mijlocaşului de bază al oştii, suspendat în urma meciului precedent cu hoarda tătară, pentru teribila confruntare a fost aleasă tactica strămoşească a atragerii inamicului în capcană: după primul şoc al luptei, infanteria avea să simuleze o retragere, cedând mijlocul terenului de luptă, pentru ca apoi oştenii bine ascunşi în pădurile de pe flancuri să izbească puternic armata otomană din lateral.

Însă lucrurile nu au decurs perfect. În iureşul de început al luptei, mai-marele ienicerilor, Kurt Riedl, reuşeşte să pătrundă pe flancul stâng al apărării noastre, îşi încordează arcul şi înscrie cu săgeată norocoasă. Ai noştrii nu se lasă intimidaţi, şi, în câteva minute, paşa Sinan Fernando Domínguez îşi pierde şi ultimii doi dinţi şi este nevoit să ceară schimbarea de pe teren, atins fiind săbiile şi crampoanele tăioase şi bine ţintite, la glezne, ale românilor. În minutul 16, tunarul de serviciu Abel Palos ocheşte vinclul din stânga şi trage. Ghiuleaua trece însă pe lângă bara din stânga a cortului lui Baiazid, şi face prăpăd doar printre spectatorii care asistau paşnici la bătălie. După puţine minute vine şi replica turcilor: acelaşi ienicer Kurt Riedl trimite o splendidă torpilă, însă Portarul Sucevei (de fapt al Iaşilor), Bruno Lebouvier, se aruncă la sarificiu şi apără cu propriu-i piept poarta română.

Într-un moment de inspiraţie sublimă, căpitanul de plai Gheorghe Atanasiu, în fruntea unei cete de oşteni călare, tineri şi infierbânaţi, ţâşneşte din pădurea de pe flancul drept, pătrunde până in inima armiei adverse şi aduce egalarea pe tabela de marcaj. Bucuria e de scurtă durată, căci acelaşi Kurt Riedl împreună cu spahii săi îşi croieşte drum cu buzduganul prin centrul apărării ieşene şi otomanii preiau conducerea. Se joacă însă pe contre, şi în curând Gheorhge Atanasiu împreună cu şoimarii săi schimbă flancul de luptă şi inscrie splendid şi de pe partea stângă.

La pauză, soarta bătăliei era indecisă. Ştefan-Nic se retrage în munţii, până la casa Vrâncioaei, pentru a se reculege înaintea reprizei a doua. Din păcate, o cădere neaşteptată a internetului îl împiedică să mai ia contact cu echipa în prima parte a reprizei secunde. Nu este exclus să fi fost vorba de o tactică subversivă a otomanilor, care să fi apelat la astfel de mijloace neortodoxe. Rămasă fără genialul conducător, armata română nu mai face faţă duşmanului şi încasează încă o boabă, iar gradul de organizare şi disciplină scade dramatic. Cînd, printr-un efort supraomenesc, amiralul Nic reuşeşte să reia legătura cu oştirea sa, lucrurile au alunecat deja pe o pantă negativă. Nic se aruncă atunci în mijlocul bătăliei pentru a conduce singur armatele noastre spre victorie, însă este oprit de arbitrul de rezervă, care îl avertizează că riscă să fie trimis în tribune dacă intră pe teren. În aceste momente dramatice de final, lipsiţi de stamina şi, se pare, şi de pistil, ai noştrii nu pot stopa două noi incursiuni victorioase ale inamicilor, care măresc diferenţa la trei, Doamne, şi toţi trei. Sfârşitul celor 90 de minute înregistrează un deznodământ sângeros, aproape neverosimil pentru un meci care începuse atât de echilibrat!

Pînă la bătălia următoare, numai bine,
Grigore Ureche

Proces - Verbal Fotbalistic

incheiat astăzi, sâmbătă 18 iunie 2005, de către managerul Nic

Constatăm următoarele:
- Victoria zdrobitoare şi fără de apel a echipei de fotbel Nic's Wildcats împotriva echipei Garbau SharkZ cu scorul de 5-0 (la pauză 1-0)
- Evoluţia excelentă, de trei stele, a portarului Bruno Lebouvier, care a salvat mai multe faze de gol
- Clasarea echipei Nic's Wildcats pe locul V in ligă
- Participarea în număr covârşitor a publicului la spectacolul fotbalistic de calitate (ce păcat că stadionul are doar 7000 de locuri!)
- Că e foarte târziu şi berea nu aşteaptă

La revedere !

"Vom fi iarăşi ce-am fost, şi mai mult decât atât !"

Bună ziua, stimaţi microbişti, şi bine v-am regăsit. A sosit momentul să-i redăm acestui blog gloria de odinioară, când articole nenumărate populau acest spaţiu virtual al fotbalului şi cititorii se îmbulzeau pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi privind echipa Nic's Wildcats.

Să suflăm deci praful care s-a depus peste acest locaş de cultură, intrat în adormire de mai bine de o lună, şi să vedem ce evenimente notabile au mai avut loc. Adoptăm în acest scop metoda "enumeratio in integrum", evitând 'frazarea' inutilă.

- Căţeluşul microbist a trecut într-o lume mai bună, în care nu există otrăvuri
- Meciul cu liderul diviziei a VII-a a fost pierdut inexplicabil, probabil dintr-o eroare a serverului de Hattrick
- Evenimentele regretabile de pe stadionul Nic's Wildcats nu s-au soldat cu nici un fel de consecinţe
- Cu puţine emoţii, echipa Nic's Wildcats a terminat pe locul 2 în liga a VII-a
- Nic's Wildcats A PROMOVAT in liga a VI-a
- Jurnaliştii au fost elibaraţi
- Meciul din cupă precum şi primul meci din ligă au fost pierdute. Cauza probabilă: echipa nu s-a adaptat încă noilor condiţii de joc
- Bruno Lebouvier a crescut la nivelul de PASABIL. Ţine-o tot aşa !
- România joacă astăzi pe terenul Olandei. La obişnuitul joint de dinaintea ultimului antrenament (obicei iniţiat, bineînţeles, de Adrian Mutu), Piţi s-a dovedit deosebit de norocos la barbut, semn bun şi pentru meciul de azi
- Meciul cu Inter Buftea a şi început deja

Până la o nouă revedere, rămâneţi cu bine.

Mic sondaj de opinie

Buna ziua, stimati iubitori ai fotbalului. Va invitam aztazi la un scurt, sondaj de opinie, dar scurt scurt, pentru ca timpul pauzei este limitat. Va invitam deci sa va spuneti parerea legat de cel mai bun articol de pana acum de pe blog. Articolul castigator va intra in competitia organizata de federatia Hattrick 'PaHiCo', cu sanse mari de reusita, credem noi. Asteptam deci opiniile voastre, sub forma comentariilor la acest articol. Va multumim.

Discuţii aprinse la Ligă

Bună seara, transmitem în direct de la sediul Comisiei de Disciplină a Ligii Profesioniste de Hattrick. Deşi este aproape 1 noaptea, discuţiile despre ultimul meci al echipei Nic's Wildacts nu s-au terminat. Pentru cei care nu au citit incă cel mai recent articol de pe blog, la final acest meci a degenerat într-o bătălie de neînchipuit, când suporterii echipei gazdă au năvălit pe teren şi au snopit în bătaie fără discriminare arbitrii, jucătorii echipei adverse şi reporterii mass-media. Motivul a fost lovirea intenţionată a tânărului portar Claude Bannier, promovat de-abia în preziua meciului de la rangul de slab la inadecvat, de către jucătorul echipei "Colţul Blocului", Vlăduţ Creţu. Sărmanul portar a fost condamnat la patru săptămâni de recuperare, în timp ce jucătorul a văzut doar cartonaşul galben.
Deşi discuţiile s-au terminat pentru azi, nu s-a ajuns la nici un rezultat încă. Cel mai probabil deciziile vor fi luate mâine sau poimâine. Şedinţa s-a desfăşurat cu uşile închise, dată fiind gravitatea situaţiei, dar trăgând cu urechea pe la uşă am reuşit să auzim frânturi din discuţie, pe care vi le punem acum la dispoziţie.

"... aşa ceva nu s-a mai intâmplat în 100 de ani de fotbal ..."
"... Creţu merita chiar mai mult, să fie torturat de viu acolo pe teren ..."
"... inacceptabil, propun să sancţionăm cu amenda maximă ..."
"... bietul băiat, atât de tânăr şi atât de ..."
"... hai băi că-mi eşti simpatic, toţi îmi sunteţi simpatici, ..."
"... puţi băi nespălatule, nu mai găseşti săpun la buticul din colţ ?"
"... ba tu puţi de bani şi afaceri necurate ..."
"... ba tu !"
"... ba tu !"
"... şi dacă se retrage Mircea Sandu cine va ..."
"... vedeţi dacă Dom' Profesor Tomescu mai doarme, sau Doamne fereşte, a păţit ..."
"... şapte de pică..."
"... ce faci băi nu răspunzi la culoare ..."
"... mai fac o râmă să mă relexez..."
"... incredibil, dublă din nou! Piţi ăsta are ..."
"... şase patru, poartă în casă."

După cum vedeţi, discuţiile au fost aprinse şi tensionate până la sfârşit. Când au ieşit, membrii comisiei păreau epuizaţi de atâta efort intelectual, aşa că au refuzat să stea de vorbă cu presa, sub motiv că sunt rupţi de oboseală după munca depusă. Aşteptăm deci pentru mâine decizia finală.

Cam atât de aici. Să ne revedem cu bine şi mâine.

Sărbătoare însângerată

Buna ziua, stimaţi iubitori ai fotbalului. Raportăm în direct de la arena Nic's Wildcats, unde s-au petrecut evenimente ce se constituie într-o pată pe obrazul forbalului! Este o adevărată ruşine ce s-a întâmplat aici! V-am informat aseară de promovarea portarului Claude Bannier la rangul de inadecvat. Ei bine, sărbătoarea echipei a fost ruinată de un specimen infam, că om nu poate fi numită o asemenea fiinţă. Vlăduţ Creţu, blestemat să-i fie numele, a avut o intrare criminală la săracul portar, condamnându-l într-o fracţiune de secundă la patru săptămâni pe tuşă! Pentru această faptă el a primit doar cartonaşul galben, ceea ce este inadmisibil.
Încercăm acum să-i luăm un interviu managerului Nic, care fierbe de furie pe banca gazdelor.
Reporter: "Buna ziua, ce sancţiune credeţi că merită Vlăduţ Creţu după această intrare ucigaşă ?"
Nic: "Nu am cuvinte pentru această faptă abominabilă, este o adevărată ..."
Se pare insă că pe stadion a început o adevărată bătălie. Managerul Nic s-a năpustit deodată pe jucătorul Vlăduţ Creţu, care se îndrepta spre vestiare, pentru a-i cere socoteală. I s-au alăturat şi câţiva jucători, cu toţii infuriaţi la culme de atitudinea sfidătoare a lui Vlăduţ Creţu. Aoleo, jucătorii Colţului Blocului îi bruschează pe cei de la Nic's Wildcats! Se pare ca asistăm la o bătaie ca în K1! Intervin şi arbitrii, pentru a se evita o bătălie generală.
Doamnelor şi domnilor, se petrec lucruri incredibile aici pe stadion! O parte din suporterii echipei gazdă au sărit gardul de protecţie şi aleargă spre jucători! Jandarmii incearcă disperaţi să-i oprească, dar nu pot faca faţă numărului prea mare de oameni. Vlăduţ Creţu a albit la faţă şi încearcă disperat să fugă spre intrarea vestiarelor. Nici o şansă însă. Cu o splendidă săritură laterală, ca la rugby, un spectator îi agaţă picioarele. Vlăduţ Creţu se prăbuşeşte la pământ ca un sac de cartofi. Apucă să se ridice, mai face o încercare de fugă, dar este placat implacabil, din nou ca la rugby, de pachetul de înaintare al spectatorilor.... Nu se mai vede nimic, este aproape o grămadă spontană...Stimaţi microbişti, văzduhul răsună de gemete îngrozitoare venind dinspre grămadă, sub care probabil se află Vlăduţ Creţu. Sunt scene ca la revoluţie, ce mai. Un grup de spectatori se îndreaptă cu bâtele ridicate înspre arbitri...Aoleo, grea e viaţa de arbitru....Sub petele roşii de sânge culoarea neagră a echipamentului de arbitru abia se mai distinge. Aud cum strigă furibunzi ceva..."Jos cu presa, aţi minţit poporul cu televizorul, sunteţi întoxicaţi ca la revoluţie !!" Ups, cred că vor să-mi spună ceva în particular, văd că se îndreaptă grăbiţi încoace...Ajutor, mă omoară bandiţii, săriţi oameni buni! Poliţia! AAAAAAAOOOOOOOOOOOUUUUUUUUAAAAAAAAAAAAGRRRRRRRRRRRUUUUUUUUUUUUAAAAAAAAAAAAA Fie-vă milă.............. (o altă voce, groasă, strigând): Aşa baieţi, la rinichi, la rinichi!

Aşteptări mari de la meciul de mâine

Bună seara, stimaţi iubitori ai fotbalului, şi bine v-am găsit. Avem în acestă seară un scurt reportaj inopinat, direct de la sediul clubului Nic's Wildcats, unde tocmai am stat de vorbă cu managerul general Nic.
În dealul Wildcats-ilor domneşte bucuria: în aceste momente tocmai se sărbătoreşte promovarea tânărului portar Claude Bannier de la nivelul de slab la cel de inadecvat! O realizare deosebită a echipei antrenoriale, care l-a transformat pe acest tânăr şi neexperimentat jucător în doar 17 zile. Mai avem şi alte veşti bune de aici: se pare că echipa pregătită pentru meciul de mâine este cea mai valoroasă din istorie. Se regăsesc printre titulari, pe lângă Claude Bannier, bineînţeles, şi lateralul Valentin Olteanu, autorul hattrick-ului de data trecută, jucător de la care se aşteaptă multe. De asemenea, Doru Stan, într-o formă de invidiat, a devenit practic cel mai bun atacant al echipei, după ce într-o lună a i-a crescut forma cu cinci nivele, stamina a ajuns execlentă, şi experienţa i-a mai crescut cu un nivel, până la jalnic. În centrul apărării, proaspătul achiziţionat Eckehard Schapil (un chilipir de 20000 lei) face uitate accidentările lui Adam Popescu şi ale lui Petre Mareş. De fapt, el este văzut ca unul din fundaşii de bază din meciurile viitoare, după prestaţia deosebită din amicale. Vremea parţial înnorată de mâine va fi excelentă pentru fotbal, fapt care ca fi evident un avantaj pentru mijlocaşul Octav Mitru, aflat şi el într-o formă foarte bună. Aşteptăm ca de obicei un stadion plin ochi şi o susţinere din partea publicului demnă de liga campionilor.
Vom vedea mâine cum va evolua echipa împotriva Colţului Blocului. Până atunci, cu bine.

Nic's Wildcats face legea

Stimaţi iubitori ai fotbalului, vă prezentăm în ediţia de astăzi interviul luat managerului general Nic după victoria în deplasare cu Real Constanta, de care sigur aţi auzit deja: 0-7 !! MatchID: 32230066
Reporter: Meciul a fost clar dominat de o singură echipă. Totuşi,a reflectat scorul situaţia din teren ?
Nic: "Fără îndoială. Aş putea spune că meritam mai mult, doar am avut ratări importante. Ne-am creat ocazii numeroase şi le-am valorificat pe majoritatea, aşa că sunt mulţumit."
Reporter: "Echipa cum vi s-a părut ?"
Nic: "Nu încape nici o îndoială că principalul câştig pentru echipă îl reprezintă evoluţia surpinzătoare a lui Vali Olteanu. Deşi până acum a evoluat mai mult ca rezervă de fundaş, a arătat acum că are reale valenţe de mijlocaş lateral ofensiv. Şi încă cum! A reuşit un hattrick fenomenal, când ne aşteptam mai puţin. De acum va prinde cu siguranţă echipa de titulari."
Reporter: " Şi restul echipei ?"
Nic: "Compartimentul defensiv şi cel median au fost în parametrii normali. Am fost însă surprins de evoluţia atacanţilor. Deşi am jucat cu trei atacanţi şi tactica atacului pe mijloc, doar Dragoş Dohot s-a făcut remarcat în timpul meciului. Trebuie însă spus că Gheorghe Atanasiu este proaspăt revenit după o accidentare care l-a ţinut departe de teren 2 săptămâni, şi forma sa a scăzut la weak. Doru Stan a reuşit o evoluţie de 2 stele şi jumătate, dar din păcate nu s-a văzut pe teren. Totuşi, vom lua în considerare o schimbare de tactică, deoarece se pare ca în ciuda strategiei atacului pe mijloc, un al treilea atacant nu a mai adus nici un plus de valoare. Surpinzător, golurile multe au fost marcate de mijlocaşul lateral, un fundaş şi alţi doi mijlocaşi, şi mai puţin de atacanţi. Meciul viitor dorim să maximizăm eficienţa echipei."
Reporter: "Cum comentaţi coincidenţa dintre victoria echipei şi victoria reuşită în Copou de Politehnica Iaşi ?"
Nic: "Este o întâmplare fericită. Golurile pe care le-au ratat ei au fost înscrise de chipa noastră. Ne dorim cât mai multe astfel de coincidenţe" a incheiat zâmbind managerul general.
Îi dorim şi noi mult succes în continuare. Până data viitoare, cu bine.

Alegorie blogo-cosmică

Dragi cititoare şi cititori, începem azi seria editorialelor în care lărgim puţin sfera discuţiilor noastre pentru a cuprinde şi probleme importante ale omenirii şi, de ce nu, ale sufletului uman, conştienţi insă mereu de entanglarea permanentă cu lumea fotbalului, adevărată axis mundi în jurul căreia revoluţionăm implacabil.
În această zi insorită de primăvară cititoarele şi cititorii vor putea întrezări o fărâmă a zbuciumului sufletesc care macină încontinuu lăuntrul unui blogger adevărat, travaliu care este deopotrivă sămânţa suferinţei interioare şi izvor nesecat al creaţiei artistice.
La făurirea fiecărul nou articol, blogger-ul topeşte ca într-un creuzet speranţe şi temeri, raţiune şi credinţă, fapte şi gânduri, pe scurt întregul său univers interior, pentru ca rezultatul să fie pătruns de răsuflarea arzătoare a artei. Născut printr-un astfel de efort creativ, articolul îşi va părăsi părintele spiritual şi va orbita singur în continuum-ul spaţiu-temporal, în timp ce artistul îşi va începe lungul drum al suferinţei, suferinţă care însă se va constitui în mustul spiritual din care apoi se va distila creaţia viitoare. Mai întâi, văzându-şi opera lansată în universul blogului, artistul este apăsat de sentimentul unei spaime transcedentale, imposibil de definit, dar atât de reală incât pare chiar tangibilă. Stăpânindu-şi impulsurile primordiale de a şterge şi a elimina imediat articolul din istorie, creatorul se simte scindat între frica de mereu ameninţătorul eşec şi speranţa unei descătuşări cathartice, vorba lu' Aristotel. Această luptă viscerală trenează uneori indefinit, ducând inevitabil, mai devreme sau mai târziu, la ruinarea completă a anima-ului creator.
Există însă şi excepţii, care abat traiectoria tragică predestinată blogger-ului artist. La fel cum gravitaţia curbează razele inefabile ale Soarelui, există şi în universul artistic o forţă de neoprit, care singură poate abate tendinţa asimptotică spre dezintegrare spirituală a creatorului. Acestă forţă se numeşte simplu "cititorul". Cititorul, acest permanent feedback cibernetic care menţine artistul fixat în domeniul umanului, fără să-i permită coborârea spre infinitul negativ ! La contactul cu efectele răvăşitoare ale creaţiei sale în spiritul cititorilor, sângele creatorului se învălmăşeşte spre creier, inima pompează cu furie şi lumea întreagă se învârte în jurul său. Atunci, şi doar atunci, are loc acel fenomen unic, pentru care cuvintele sunt prea sărace pentru a-l putea descrie, prin care artistul este din nou atins cu harul creaţiei, în contact nemijlocit cu spiritul intim al artei ! Şi această explozie primordială dă naştere unui nou ciclu blogger-istic, al câtelea oare, din istoria fără sfârşit a lumii.

Bibliografie:
1. Andrei Sechelea, "Catharsis-ul şi meandrele sale de-a lungul istoriei", publicat 07.04.2005, Editura YahooMess.
2. Vlădut, Volintiru, "Noi descoperiri despre influenţele catharsis-ului în societatea contemporană", publicat 07.04.2005, Editura YahooMess.
3. Irina Balan, "O enigmă şi un miracol istoric: blogul ca fenomen catalizator", publicat 04.04.2005, Editura CursEcSiMarketing
4. Andrei Sechelea, "Redescoperirea spiritului latin în cultura italiană", publicat 07.05.2005, Editura YahooMess.

Apel umanitar pentru un căţel microbist

O mare iubitoare a animalelor şi a sportului, Nicoleta, scumpa prietenă a managerului Nic, face în acestă seară un apel emoţionant către toţi cei cu o inimă caldă şi simţitoare in piept. Este vorba despre un căţel sărman de la ea de la bloc, oropsit de soartă, care a cunoscut prea puţine clipe fericite în scurta sa viaţă. Singurele momente de bucurie ce i-au mai rămas sunt cele în care scumpa Nicoleta îi aduce de mâncare, în rest este obligat să trăiască printre dulăii vagabonzi dintre blocuri şi golanii cartierului, care nu pierd nici un prilej să-i facă viaţa amară. Chiar în această seară, după ce scumpa Nicoleta i-a adus ceva de mâncare, căţelul nu mai vroia să se despartă de ea, urmărind-o şi rugând-o parcă cu ochii săi trişti să nu îl părăsească...Peste aceste suferinţe se mai adaugă şi aceea că, se pare, săracul căţel are o boală de piele. După ce s-a interesat la un medic veterinar, scumpa Nicoleta a aflat că aceasta se poate vindeca relativ repede. Ea este dispusă să facă orice pentru vindecarea căţelului, dar problema principală constă în gasirea unui cămin pentru acest biet căţel, pentru a rezolva problema pe termen lung.
Rugăm pe această cale pe oricine are posibilitatea sau cunoaşte pe cineva care ar fi dispus să-i ofere acestei fiinţe puţină căldură sufletească şi un cămin primitor (poate fi oriunde, la o casă la ţară sau oriunde altundeva), sa îl contacteze fie pe managerul Nic, fie pe scumpa Nicoleta.
Trebuie spus că acest caz induioşător a înmuiat inimile tuturor redactorilor acestui blog, şi mai ales tuturor jucătorilor şi întregului personal administrativ al echipei Nic's Wildcats. Într-o şedinţă fulger, aceştia au luat decizia de a purta la următoarele meciuri banderole speciale la braţ, inscripţionate cu "Un cămin pentru un biet căţel", până la rezolvarea situaţiei. Nu putem decât să ne solidarizăm şi noi cu acest gest plin de altruism, uniţi în jurul lozincii:
"Un cămin pentru un biet căţel microbist"

Pas important in drumul spre promovare

Ieri s-a derulat o nouă etapă în drumul echipei Nic's Wildcats spre mult-dorita promovare. Ieşenii au asistat cu sufletul la gură la confruntarea echipei lor favorite cu principala urmăritoare, F.C. Alumina, care era înaintea meciului la doar un punct in urmă. Cele 3 puncte au fost câştigate fără drept de apel de Nic's Wildcats, care a administrat un sec 2-0 adversarilor.
F.C. Alumina a avut prima ocazie a meciului, cu o foarfecă spectaculoasă care a trecut însă pe lângă bară. Apoi Nic's Wildcats şi-au impus ritmul de joc, efectiv blocând orice altă eventuală acţiune a adversarilor. F.C. Alumina a dispărut practic din acest moment din rezumatul meciului. Ambele goluri au fost marcate în prima repriză, cel de-al din doilea dintr-un penalty. În ciuda evidentelor probleme de organizare ale gazdelor, weak(!!) în prima repriză şi inadecvat in cea de-a doua, F.C. Alumina nu a mai reuşit să îşi creeze vreo altă ocazie de gol. Şi asta în ciuda faptului că singurul winger al Nic's Wildcats, Sorin Simion, a fost eliminat în minutul 69 pentru două cartonaşe galbene.
Pentru a arunca puţină lumină asupra tacticii victorioase a echipei, dăm cuvântul managerului Nic: "Da, a fost un meci muncit, şi cred că am meritat victoria. Tactica noastră s-a bazat în primul rând pe o apărare solidă, pentru a proteja buturile tânărului şi mai puţin experimentatului nostru portat Claude Bannier. Am jucat cu ambii wingback defensivi, anticipând strategia de atac pe flancuri a adversarilor, şi ştiind că, cel puţin pe unul din flancuri, atacul lor este puternic (inadecvat). În consecinţă am sacrificat atacul pe flancuri în favoarea atacului pe centru. Păcat că vremea l-a stânjenit serios pe cel mai bun mijlocaş al nostru, Octav Mitru. Şi ce să mai spun de atitudinea nesportivă a lui Sorin Simion ! Voi avea câteva cuvinte între patru ochi cu el, şi nu cred că îi vor fi pe plac ! Şi-a lăsat echipa in zece oameni aproape o treime din meci !"
Cam atât pentru azi de la stadionul din dealul Wildcats-ilor. Sandra, ai legătura.

Procesul blogarizării se extinde

Dragi bloggeri, stimaţi cititori,

Fenomenul blogarizării nu cunoaşte limite. În această zi asistăm împreună la un nou pas pe calea propăşirii naţionale si spirituale a acestui fenomen de importanţă inegalabilă. În marea familie a bloggerilor a intrat un membru de o valoare nepreţuită, în al cărui stil bloggeristic inefabilul poeziei sublimează cu arta fotbalistică şi fineţea descriptivă a condeiului, topindu-se într-un creuzet aurifer: andreivladut.blogspot.com. Un provocare pentru minte, un deliciu pentru inimă, o flacără pentru suflet, un blog pentru dumneavoastră.

Să-i urăm împreună un căduros "Bine ai venit în familia noastră" managerului Andrei Vlăduţ Volintiru! Aplauze ! Să înceapă defilarea !

Şoc pe piaţa transferurilor

Nimic nu prevestea în această seară cutremurul ce avea să şocheze piaţa transferurilor internaţionale. În interval de aproximativ jumătate de oră echipa Nic's Wildcats a achiziţionat doi tineri portari, fapt comentat pe larg de cele mai importante agenţii de presă ale lumii. Am reuşit să-i luăm un interviu "la cald" managerului Nic, în care acesta îşi dezvăluie intenţiile:
"Prin această achiziţie punem bazele unei ample politici de reformare a echipei. Cei doi tineri portari, de doar 17 ani, erau necunoscuţi pe piaţa mondială până în acest moment, dar avem încredere că vor confirma şi vor creşte în valoare. Practic ei vor fi portarii echipei noastre în viitor. Sunt convins că se vor achita cu brio de sarcinile ce le revin din această postură".
Momentan abilităţile noilor achiziţii nu depăşesc nivelul de weak, dar, după cum afirmă Nic, "am dorit nişte jucători tineri, chiar neexperimentaţi, pe care să-i creştem în spiritul valorilor de muncă şi onestitate care caracterizează echipa noastră". Surse interne susţin însă că în acestă alegere a contat şi preţul piperat al jucătorilor mai valoroşi. Cei doi portari au fost transferaţi la preţul de 20.000 fiecare, operaţiunea fiind practic un chilipir.
Despre soarta vechilor portari nu se ştie încă nimic, dar surse care doresc să-şi păstreze anonimatul afirmă că cel puţin unul dintre ei a fost pus pe lista de transferări, cu preţul surpriză de 0 lei. Vom reveni cu amănunte.

Succes meritat in ligă

În etapa din această dimineaţă, echipa Nic's Wildcats a repurtat o victorie previzibilă in meciul disputat în compania lanternei roşii Naţional F.C. Bucureşti. Scorul de 2-5 nu lasă loc de comentarii, iar posesia balonului de 80% indică în mod clar echipa care a dominat mijlocul terenului şi întreg meciul. Rezumatul meciului: MatchId 32230059

Din păcate, în prima repriză s-a accidentat atacantul cel mai valoros el echipei. Gheorghe Atanasiu va lipsi de pe teren în jur de două săptămâni. Meciul următor îl vom revedea însă pe Mihail Mihai, renumitul fundaş revenind pe teren în această săptămână.

În urma acestei victorii, Nic's Wildcats ramâne la aceeaşi distanţă de 5 puncte în urma liderului. A avut loc însă şi o modificare la mijlocul clasamentului, echipele de pe locurile 3 şi 4 schimbându-se între ele. Astfel, Nic's Wildcats s-a distanţat la un punct de echipa de pe locul 3.

Discutii despre Hattrick in 'Havana'

Aseară, clubul Havana din Copou a fost gazda unor discuţii foarte interesante, având ca temă, evident, Hattrick-ul. Flacăra conversaţiei a fost aprinsă ca întotdeauna de managerii Nic şi Vlăduţ Volintiru. S-a înregistrat un schimb valoros de idei între cei doi experimentaţi manageri, în ciuda încercărilor celorlalţi membri din club de a-i distrage. La discuţii a participat, cu intermitenţe, si managerul Dragoş Vârlan.

Temele centrale dezbătute au fost importanţa unor portari tineri în lot, strategia de antrenament şi meciurile importante din ligă şi cupa "Putere şi Inteligenţă I". Nu a fost uitat nici meciul echipei naţionale, reale (ne-Hattrick), a României.

Teamă şi încordare în vestiare

Emoţii mari in vestiarul echipei Nic's Wildcats în urma zvonurilor despre schimbările plănuite de manager-ul general Nic. Acesta şi-ar fi exprimat dorinţa de a întineri dramatic lotul de portari al echipei. În viziunea sa, alimentată se pare de consultantul Vlăduţ Volintiru, doi portari foarte tineri ar putea înlocui cu succes actuala pereche de portari ai echipei. Motivul: cresc în valoare foarte repede.

Aceste zvonuri provoacă nelinişte actualilor portari din lot. Terkel Iversen a declarat în exclusivitate pentru acest blog: "Suntem foarte îngrijoraţi de posibilitatea de a fi daţi afară de la echipă. Am muncit mult pentru acest post, şi credem că îl merităm în continuare. Vom încerca sa-l convingem pe manager de acest lucru în următoarele meciuri"

S-ar putea însă ca actualii portari să nu mai prindă viitoarele meciuri. Surse din anturajul manager-ului ne-au informat că, la presiunea consultantului general Vladut Volintiru, manager-ul a pornit deja în căutarea înlocuitorilor. Dacă îi va găsi, rămâne de văzut.